Cum am ajuns eu sa-i urasc pe astia de la Flanco

Uite ca voiam de mult sa zic povestea asta, insa abia acum am gasit timpul necesar. Este povestea de dragoste esuata dintre mine si Flanco, o poveste care a inceput cu cativa ani in urma si care s-a terminat trist, dupa ce am mai luat-o o data pe principiul romanesc “las’ ca poate merge acum”.

Ca sa nu cititi toata povestea, in caz ca aveti altceva de facut, totul este foarte simplu: tot ce am cumparat de la Flanco a fost de cacat. S-a stricat imediat sau nu a functionat cum trebuie. A avut o buba. Mereu. Fara exceptie. Nimic din ce am luat de la ei n-a fost asa cum trebuie. Asa ca, din tot sufletul, va recomand sa stati cat se poate de departe de Flanco.

Povestea incepe…

Si incepe acum multi ani, cand eu nici nu stiam ce-i ala Flanco si nici nu ma interesa. Abia tarziu urma sa aflu ca frigiderul pe care ai mei l-au cumparat era de la Flanco. Nu stiu cat a rezistat – sigur nu prea mult, din spusele alor mei, si s-a stricat. Nu ireparabil, s-a carpit, dar n-a mai fost niciodata un frigider puternic, racoritor si silentios.

Si ajungem in zilele noastre. Revenisem in Severin si m-am hotarat sa imi cumpar cuptor cu microunde, ca nu aveam asa ceva incasa. Am fost la Flanco si am ales unul, o bijuterie micuta si draguta… care a functionat cam 2 luni. La un moment dat, pur si simplu s-a oprit si nu a mai vrut sa microundeze.

Am vrut sa imi cumpar boxe la un moment dat. Asa ca am mers la Flanco. Aveau niste boxe frumoase, pareau a fi din lemn, erau perfecte. Dar de cum le-am luat, au avut o problema: beculetul care imi arata ca boxele sunt pornite clipocea intermitent. Uneori se stingea indelung, doar pentru a reveni la viata pentru cateva secunde, inainte de a reincepe sa se aprinda, sa se stinga, sa se aprinda, sa se stinga… pana cand n-a mai vrut. Si desi unii ar zice ca nu e mare cacat asta, eu zic ca e. Boxele erau noi si nu au mers perfect, cum trebuie sa mearga orice chestie noua. Stiu ca pana la urma le-am aruncat, deci cred ca s-au stricat (nu le-am tinut nici 1 an). Nu mai retin exact daca s-au stricat sau nu, dar sigur nu le aruncam de bune ce erau…

Si-am luat si un prelungitor de la Flanco. Un amarat de prelungitor, asa cum gasesti prin atatea locuri in tara asta. Cu singura exceptie ca ala de la Flanco n-a functionat. Deloc. L-am bagat in priza si degeaba: curentul electric refuza sa circule. Din start, sa nu ne mai tina in asteptare…

Asa ca mi-am zis ca nu mai cumpar in viata mea nimic de la Flanco. Ce, sunt prostul lor?

…aparent, da. Pentru ca acum cateva saptami m-am hotarat sa imi cumpar propriul cantar, fiindca am inceput sa slabesc. Si vreau sa ma cantaresc zilnic, treaba mea, da? Ei, si stiind ca la Flanco tot ce-ti iei e de cacat, am pornit spre Altex. Numai ca, ajuns la Altex, am observat ca a fost inlocuit de un magazin urias pentru copii. Singurul magazin de unde puteam lua cantar fara a strabate jumatate de oras, ramasese Flanco – situat fix langa Altexul care nu mai exista.

“Ce poate sa se intample cu un cantar?” am intrebat-o pe Alina, incurajandu-ma in acelasi timp si pe mine, incercand sa ma conving ca a lua un cantar de la Flanco este la fel de riscant ca a trimite o gagica buna si dezbracata la o tabara de gay practicanti.

Asa ca am luat cantarul. Am ajuns acasa, i-am indesat bateria in fund, m-am cantarit – totul bun si frumos, greutatea coincidea cu ce zicea celalalt cantar din casa (ba chiar dadea cu vreo 200 de grame in minus, ceea ce era cu atat mai bine). Apoi l-am dus sus. Am zis sa ma cantaresc iar: cantarul nu mai pornea. L-am luat, m-am uitat la baterie, l-am intors – pornise. S-a stins, nemiscat fiind, si din nou n-a mai vrut sa porneasca.

Ca sa tin povestea si-asa prea lunga cat mai scurta, am vazut pana la urma ca daca il agit pe cantar (va dati seama cate am incercat!) pornest. Altfel nu – daca pui piciorul pe el, ca la orice cantar normal, daca topai pe el sau il injuri – nu porneste.

Asa ca mi-am luat cantarul in brate si am pornit spre Flanco. Le-am zis ca nu merge cantarul. Le-am explicat care e situatia. La care tipul in charge de-acolo (ca se stransesera toti ca babele la apa sfintita) imi zice ca n-are nimic: doar il trantesc putin cu piciorul (si mi-a aratat cum se face), si porneste. I-am zis ca nu asa trebuie sa functioneze un cantar, la care el mi-a raspuns ca si el, la el acasa, cu cantarul lui, face la fel. E normal.

Dar eu nu voiam sa ma las si am insistat. Drept urmare, tipul s-a dus sus sa-mi aduca alt cantar. S-a suit pe el. L-a lasat sa se opreasca. S-a suit din nou. Cantarul nu pornea. L-a trantit si a pornit. S-a uitat la mine cu o privire de “vezi, dobitocule?” si practic aici s-a intrerupt comunicarea. Cantarul mergea, problema era la mine ca nu intelegeam ca trebuie sa-l trantesc usor de pamant pentru a porni. Idiotul de mine!

Asa ca am ramas cu un cantar care porneste numai pe baza de soc si mi-am propus pentru a doua oara ca nu mai cumpar nimic de la Flanco. Si acum chiar o sa ma tin de cuvant – faza cu cantarul mi-a aratat ca nu doar eu sunt ghinionist, ci toate produsele lor sunt de cacat.

4 thoughts on “Cum am ajuns eu sa-i urasc pe astia de la Flanco”

  1. Eu zic bine ca n-au vibratoare, iti dai seama ce trebuia sa faca sa le porneasca si sa-ti si dovedeasca live ca functioneaza? gen: “daca te zgaltai cu el inauntru, functioneaza, eu acasa ma sui pe masina de spalat cand porneste centrifuga si asa functioneaza si vibratorul, ii trebuie un impuls”

    Reply
  2. ALINA DRAGA dute la altex si cumparati vibratoare … sau la domo … si app .. domnule calin .. sa nu zic altfel … eu te inteleg ca esti un gras incompetent si cu probleme de greutate ( +/- 200 grame ) … dar daca nu stii sa folosesti un produs nu inseamna neaparat ca nu e bun .. inseamna ca esti tu stricat ! stima ! semnat client Flanco ! multumesc !

    Reply
  3. Am patit-o si eu cu un cantar.Cand m-am dus sa cer explicatii mi-au spus ca s-a magnetizat pentru ca l-am tinut langa televizor:)))

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.