De mult ma gandesc la asta: Romania e ca America. E ca SUA. USA. The US. Or whatever.
Traim visul, suntem pe val, suntem cei mai buni, am evoluat, ne-am tehnologizat, in scurt timp vom deveni etalon (desi deja ne arata lumea cu degetul prin alte tari, doar ca suntem Romani, nu e problema).
Iata, asadar, dovada vie:
Mai sus – America, anii ’80. Mai jos – Romania, 2000 si ceva:
Sa nu mai vorbim de toti cocalarii modernizati (ca, deh, boomboxu’ nu mai e la moda si maneaua merge mai bine cu burta, cureaua lata, freza gelata si okelarii de suare decat cu abonamentul la sala) care asculta la mobil, empetrei pleiar sau Dumnezeu stie ce alt gadget de viitor, asculta si-ti imprastie si tie din “cool”-iciunea lor. La metrou, pe strada, la petreceri, peste tot. Si zambesc (fiindca sunt mereu doi – sau cel putin doi) si se simt buricul paros si slaninos al pamantului.
Ca-n America. Fara viza. Fara pic de regie. Fara numar.