Inainte de a trece la treaba propriu-zisa, pentru cei care sunt viitori parinti responsabili si nu mai privesc filme d-alea cu triplu X, POV vine de la “point of view” si am folosit abrevierea ca sa scurtez titlul, ca nu sunt la Click sa am titluri de juma’ de pagina.
Bun… acestea fiind zise, haideti sa vedem cum este sa nasti la spitalul Regina Maria – o parere strict personala si nu neaparat impartasita de sotia mea, desi cred ca in mare suntem pe aceeasi lungime de unda.
Pentru cei care n-au chef sa citeasca toata polologhia, voi face fix cum nu se face si voi incepe cu concluzia. Cum este sa nasti la Regina Maria? Scump, dar isi merita toti banii! Sotia, in chestionarul de plecare, le-a dat cinci pe linie (adica nota maxima).
Eu am ajuns la Regina Maria dupa ce citisem povestile pe internet, dupa ce auzisem de la cunostinte ca le curge miere prin pereti. Una dintre marile mele probleme este ca atunci cand cineva este extrem de entuziasmat in legatura cu un produs pe care mi-l recomanda, imediat consider acel produs perfect si nu ma astept la ceva mai prejos.
In opinia mea, Regina Maria nu este un spital perfect. Au existat mici balbaieli – marunte si nu direct legate de ceea ce era mai important si anume starea de bine a copilului. Adicalea, ca sa incep cu negativele:
– chiar in prima zi au uitat sa ii aduca pranzul sotiei (ceea ce, pana la urma, n-a fost o uriasa problema, fiindca oricum “manca” doar supa strecurata). Totul s-a rezolvat imediat ce i-am intrebat cand se serveste pranzul, cu scuzele de rigoare.
– In momentele extrem de aglomerate, la orele de varf, par usor depasiti numeric. A fost un singur moment in care sotia a asteptat cam 30 de minute sa i se raspunda la “interfon” (in rest, in celelalte cel putin 60 de apelari, au fost extrem de prompti).
– Externarea e un chin. Parca nu vor sa iti ia banii. Dureaza destul de mult sa iti pregateasca factura, dar din fericire nu te dau afara din camera, sa astepti in ploaie :)
Deci, minusurile ar fi usor de trecut cu vederea, zic eu mai ales ca la un spital de stat lista ar fi de pagini intregi.
Plusuri? Sunt o multime si nu le voi insira intr-o lista si cu siguranta nu le voi cuprinde pe toate. Va voi spune doar cum m-am simtit eu, ca tata al unui baietel nascut cu o luna mai devreme, suspect de o infectie necunoscuta, cu glicemia scazuta, cu icterul ridicat si cu doar 2,500 de grame sa le infrunte pe toate. Ca tata speriat, complet depasit de situatie cu experienta zero.
Cand am ajuns la spital, neanuntati si complet nepregatiti (aka doar cu o punga de eclere in brate, fiindca eram in drum spre nasi la momentul cu pricina), am fost primiti de o echipa profesionista si au inceput imediat testele. In maxim 45 de minute (inainte de a fi gata toate monitorizarile) a ajuns medicul ginecolog al sotiei si dupa nici doua ore de la sosirea noastra la Regina Maria ne uitam la ghemotocul nostru cum era rulat intr-un costum si masurat si toate cele.
In prima noapte, sotia a avut langa ea in fiecare minut doua asistente care s-o ingrijeasca: apa, calmante, s-o acopere sau s-o descopere, sa o incurajeze cu o vorba buna. La nici 30 de minute de la nastere, bebe era deja la noi in camera, pus la san.
Profesionalismul lor a continuat la acelasi nivel pe toata durata sederii noastre acolo (din cauza problemelor copilului, a trebuit sa stam 3 zile mai mult). In 99% din cazuri, toata lumea iti zambea. Toti cei care lucrau acolo te salutau de fiecare data cand te vedeau si te retineau care de unde esti. Evident, mama si copilul erau centrul de atractie, asa cum e normal.
Zilnic, sotia a primit vizite de la medici de garda, neonatolog, asistente, Dna ginecolog cu care a nascut, plus curatenie zilnica in camera si masa adusa in camera. Nu doar ca eram vizitati, dar mereu lumea statea sa discute cu noi. Nu despre vreme, ci despre situatie: eram mereu pusi la punct cu starea bebelului (care si-a petrecut cam tot timpul in camera cu noi), despre starea mamei, despre rezultate la analize etc. Asistentele veneau sa il schimbe pe bebe si de fiecare data ne aratau ce avem de facut. Cand am considerat ca suntem gata, i-am schimbat scutecele lui bebe ca niste profesionisti, fara probleme. Am fost invatati cum sa ii facem baie, cum sa ii asiguram igiena si ni s-au oferit mereu raspunsuri la toate intrebarile noastre.
Nu am simtit, cat timp ne-am aflat acolo, stresul acela pe care il ai cand te duci la doctor: ca e grabit, ca nu te asculta, ca nu poti sa-l intrebi tot ce vrei, ca esti deja acasa si parca mai ametit decat erai cand ai plecat. In situatia noastra, cand eram suficient de ingrijorati cu bebelul, a picat foarte bine treaba asta.
In privinta “cazarii,” a fost ca la hotel, inclusiv canapea extensibila pentru un sot si-o noapte, doua. Frigider in camera, aer conditionat, haine puse la dispozitie de spital, atat pentru mama cat si pentru bebe, camera de baie cu dus si toate dotarile si consumabilele necesare proaspetei mamici si copilasului, de la periuta si pasta de dinti la scutece si alifii pentru bebe. Daca se intampla sa ramai fara ceva si ei nu apucau sa aduca de la sine, cereai si in maxim un minut ti se aducea.
Bebelusul era si el tratat cu cea mai mare grija si atentie. I s-au facut toate analizele necesare (la noi, asa cum am zis, a fost nevoie de serii suplimentare), i s-a oferit tratamentul corespunzator, a fost monitorizat permanent si totul era realizat cu maxima transparenta: “salonul” cu nou nascutii era intr-un fel de acvariu prin care mereu puteai sa verifici ce face plodul tau si cat de bine este ingrijit. Asa cum am zis, noi l-am tinut pe-al nostru mai mult in camera – deci esti liber, chiar incurajat, sa il tii aproape, dar poti sa li-l dai oricand.
Preturile, pentru tara noastra si pentru salariile de la noi, sunt in general prohibitive. In plus, ar fi bine sa fiti pregatiti pentru eventuale cheltuieli in plus – sa dea Dumnezeu sa nu fie nevoie, dar daca este, sa fiti gata. Noi, cu problemele lui bebe, a trebuit sa stam 3 zile in plus (fata de cele 3 incluse in pret) – puteam sa plecam acasa si sa il lasam pe maini bune, dar evident ca am ales sa stam acolo. Aventura asta (cu toate tratamentele incluse) ne-a facut sa platim cu aproape 50% mai mult. Daca ar fi stat doar bebe, ar fi fost cu 25% mai mult. Deci e bine sa veniti cu un ban alb pentru niste potentiale zile negre si sa nu fie nevoie sa ii folositi!
Si cu toate costurile acestea, Regina Maria ramane in opinia mea una dintre cele mai bune alegeri pentru a aduce pe lume un copilas. Evident, nu pot compara cu alte spitale decat din auzite, dar un lucru este sigur: daca ar fi sa ramana sotia insarcinata din nou si ne-am permite costurile, nici nu ne-am gandi sa nasca in alta parte. Nu este un loc perfect, nu curge miere din pereti si bebelul n-o sa faca caca cu foite de aur cand ajunge acasa, dar este un loc pe care il recomand oricand, oricui.
PS: N-am dat nicio spaga pe durata sederii noastre, nimanui, de la femeia de serviciu la ginecolog si neonatolog si n-am simtit vreodata ca ar vrea sa ne dea de inteles ca ar trebui sa le dam ceva. Am si stat mult si nu li s-a schimbat o secunda comportamentul. Am intrat cu o punga de eclere in spital, am iesit cu un bebe frumos si cu o trusa uriasa cu produse pentru el.