Știu că se zice, în general, că-i mai bună cartea decât filmul, dar e foarte posibil ca anumite treburi să fie mai amuzante atunci, pe loc, spontane. În plus, părinte fiind, poate îți par mai amuzante anumite lucruri decât sunt de fapt. Asta decizi tu, după ce citești. D-ale lui Eric. Un nou amuzant.
1. Că tot vorbim despre chestii amuzante, am făcut eu la un moment dat o glumă stupidă la care am râs (tot eu) forțat. L-am învățat pe Eric că sunt amuzant. I-am repetat de câteva ori, a repetat, am zâmbit, m-am bucurat că știe copilul ce amuzant sunt eu.
Câteva zile mai târziu, ne plimbam pe strada. Fac o glumă și râde Alina. Eric e pe fază:
– Tati e amuzant. Și maaaare.
2. Alina încearcă să îl culce pe Eric. El închide ochii, și-i deschide brusc:
– Gata, tezit! Zice el.
– Nu ne-am trezit, îi explică Alina. Acum ne culcam. Vezi, e întuneric Si toată lumea doarme.
– Aoleu, toată lumea doame, și mami nu doame!
3. Alina s-a apucat să îi facă niște “jucării” de casă, motiv pentru care a tăiat o sumedenie de cartonașe în bucătărie, făcând ceva mizerie. Intră Eric, ca un inspector de la sanepid și constată:
– Ce făcut mami aici? Făcut prostii!
4. În caz că nu e foarte clar, lui Eric nu-i place deloc momentul în care trebuie să se culce. Când îi zic noapte bună, începe să urle și zice că îmi răspunde “mai târziu”. Plec și rămâne singur cu mama. Nu vrea să doarmă, evident.
Eric: Mami! Veau suculeț!
Alina: Nu mai e suculeț, l-ai băut.
E: Mami, veau ceai!
A: Nu face mami ceai la ora asta, doar apă. Apă, dacă vrei!
E: Da, veau apă-apă. Apoi ceai-ceai… și apoi suculeț.
Are doi ani și două luni. Sunt convins că rubrica asta va deveni din ce în ce mai stufoasă.