…nu sunt departe, zilele insorite nu sunt departe…
Dintr-un motiv sau altul astea sunt versurile pe care le am acum in minte desi, culmea, nu sunt un fan La Familia. Dar merge ca piesa de vara. Merge ca piesa pe care sa te topesti, pur si simplu. Asa cum fac eu. Acoperis plus tabla plus 40 de grade afara plus PC ori doi minus aer conditiona egal CRIMA. Si da-i si munceste pe caldura asta…
Astept in continuare sa vina RDS-ul cu netul, am luat deja router si impart Clicknetul in doua. Merge OK, mai bine decat ma asteptam, macar Alina e rezolvata. Drept urmare, mai incolo prajim oua. Daca mai sunt.
M-a apucat nebunia sa consider ca este posibil sa tin mai multe proiecte in paralel. M-am apucat sa le dezgrop, sa imi fac planuri, sa lucrez la ele, sa sper. Probabil este doar caldura de vina, fiindca e clar ca nu se poate. Sunt anumite lucruri pe care o singura persoana chiar nu le poate face. Decat daca e chinez sau indian, lucreaza 20 de ore pe zi si moare in 5 minute…
Asa ca, sperand din nou, cu proiecte si idei, fara posibilitati clare de a le tine pe picioare si a le duce pe drumul cel bun, imi las in casti Zilele Insorite si dau incet din cap (incet, sa nu transpir). Mai incolo cumpar o doza de bere la suprapret de la non-stop din colt, ma uit pe net la Ujpest-Steaua, injur si sper ca maine sa fie mai racoare.
Nu sunt departe… nu sunt departe… zilele insorite nu sunt departe…