Maine-poimaine anu’ se-nnoieste, plugusorul se porneste si 2014 se duse. Imi place ca in fiecare an sa ma uit in spate la anul ce-a trecut si sa vad ce realizari am avut, ce esecuri am avut si sa-mi fac planuri pentru un an nou mai bun, indiferent ce inseamna asta.
Avem nevoie de organizare in viata noastra, zic; avem nevoie de obiective, avem nevoie de deadline-uri, avem nevoie de o imagine clara pentru a nu risca sa ne invartim aiurea in cerc si sa nu evoluam, sa nu devenim mai buni, sa nu incercam macar sa ne fie mai bine. Parca la noi in tara mai totul se face dupa ureche si, la cat de bine ne merge, tind sa cred ca nu-i chiar abordarea cea mai fericita. Zic asta pentru a va incuraja pe toti cei care cititi acest articol sa faceti la fel ca mine: sa priviti in urma si sa realizati unde ati gresit, unde ati avut succes si, foarte important, sa va faceti planuri pentru viitor. Planuri marete, dar realizabile. Pentru care sa trageti tare.
Revenind la retrospectiva lui 2014, pot spune ca acesta a fost un an de “highs and lows” – ba chiar un an de extreme highs and lows. Un an ciudat, un an plin de surprize, un an cum nu ma asteptam sa fie. Cam toate planurile mele initiale s-au dus pe apa sambetei si cam toate lucrurile bune care s-au intamplat au venit ca niste mari surprize. Iata cam cum a fost 2014 pentru mine:
– Am realizat ca totul se schimba radical in momentul in care devi parinte. Totul, si nici nu mai conteaza acum cate se schimba in bine si cate in rau. Schimbarea, in general, este dificila si, desi Eric are un an si jumatate, inca nu m-am acomodat. El creste si lucrurile se schimba in continuare, asa ca nu este usor. Ma asteptam la asta, insa, asa ca surpriza nu este uriasa.
– Unul dintre cele mai mari regrete ale mele pe 2014 este ca am petrecut extrem de putin timp cu Eric. Mereu mi-am zis ca nu vreau sa devin tatal din Cats in the Cradle, dar cand trebuie sa tragi tare pentru familia ta, cand oricum nu prea mai ai timp pentru tine, lucrurile nu sunt atat de simple. Am inceput, insa, dupa ce ne-am mutat in casa noua, sa petrec mai mult timp cu familia, dar tot nu sunt multumit. Ceva ce trebuie clar imbunatatit in 2015.
– Am inteles, in sfarsit, ce este aceea dragostea unui parinte. Privindu-mi micutul, vazandu-l, idolatrizandu-l, imi dau seama ca dragostea pe care o ai fata de copilul tau nu poate fi explicata, pur si simplu. Si nu ai de unde sa stii ce-i aia pana cand nu ai si tu un copil. Implinire, bucurie, minune.
– Ne-am cumparat casa noastra. Ne-am mutat la apartament acum si asta este clar una dintre cele mai mari realizari ale lui 2014, desi la inceputul anului nu m-as fi gandit ca vom face un asemenea pas. Credeam ca problemele se rezolva in totalitate in momentul in care te muti la apartament, dar se pare ca mereu apare cate ceva. Mereu. Zi de zi. O reparatie. Ceva ce nu merge. Ceva ce trebuie schimbat. Ceva ce n-ai mai facut niciodata. Nimic nu e usor.
– Am cheltuit o caruta de bani si vreo doua galeti, pe deasupra. Am reusit sa scapam fara credit, am reusit sa punem cam totul la punct din economiile noastre si, desi acum nu mai exista acele economii care te fac sa te simti bine, uneori e nevoie sa si cheltuiesti, nu doar sa strangi, chiar daca dispare sentimentul de siguranta si se instaleaza panica lui “dar daca…?”
– Ca tot suntem aici, din punct de vedere financiar, 2014 a fost mult mai prost decat ma asteptam eu sa fie. Am avut niste surprize neplacute cu blogurile mele care au rezultat in reducerea veniturilor cu poate 30% fata de ce anticipam eu, dar asta este realitatea in lumea bloggingului: nu ai nicio certitudine, oricat de experimentat ai fi. Invatam din greseli, invatam din probleme si mergem mai departe. Mereu voi lupta sa fie mai bine si mereu voi putea sa am rezultate mult mai bune.
– Am invatat sa fiu mai destept in privinta bloggingului. In loc de 100 de proiecte de care nu am timp, am realizat si eu, in sfarsit, ca e mai bine sa am 3-4 dar care merg brici. Mereu invatam cate ceva.
– Pe planul sanatatii, astrele nu s-au aliniat corect in 2014. Am fost diagnosticat cu ficat gras, lucru care m-a speriat enorm. Partea buna rezultata din partea rea este ca am inceput sa duc un stil de viata extrem de sanatos – macar din punct de vedere alimentar. Am slabit, in sfarsit, si continui sa slabesc (desi tot n-am ajuns la cele 80 de kg la care speram ca voi fi inca de la… inceputul lui 2014) si ma simt mult mai bine. Incep sa inteleg, in sfarsit, ca mentalitatea asta de a trai pentru a manca este complet gresita si trebuie sa lupt sa mananc sanatos, intr-o lume in care este din ce in ce mai dificil sa faci asta. Merge bine, insa, si se poate.
– Parca n-am avut timp nici pentru mine. Mereu apar lucruri de facut si tot mai rar imi gasesc timp pentru mine. Sa stau si sa nu fac nimic. Sa ma intind in pat si sa privesc pe pereti. Sa plec la o plimbare, pur si simplu, fara a ma duce de fapt undeva sau a face ceva. Relaxare. Meditatii. Leneveala. Astea nu prea au fost pe lista lui 2014 si corpul meu imi da semnale peste semnale ca are nevoie de ele. Cred ca cea mai buna metoda de a avea grija de cei dragi tie este aceea de a avea grija de tine. Sunt profund.
Cam asta ar fi retrospectiva lui 2014. Am scris-o urat si o simt si imi pare rau ca am facut-o asa. Seaca, cu liniuta de la capat. Dar cam asa am simtit ca trebuie incheiat un an pe care eu, personal, abia il astept incheiat – si gata sa fie inlocuit cu unul mult mai bun. Sper ca voi sa fi avut un 2014 excelent, iar in 2015 sa va fie de 10 ori mai bine!