Nu stiu cum ar putea cineva sa spuna ca nu iubeste Romania. Tara noastra este o tragi-comedie de proportii epice, o lucrare cum nicio minte luminata, trecuta sau viitoare, n-ar putea nascoci. Romania este o tara pe care nu poti decat sa o iubesti, sa o privesti cu interes, cu curiozitate, cu ardoare – evident, preferabil de pe un sezlong macar din Bulgaria, sorbind dintr-un Fresh de banane. Caci in tara, de astazi, incepe REVOLUTIA!
Actorii principali? PENSIONARII. Da, in minunata noastra tara care va deveni o scena fantastica in lunile care vor urma, pensionarii reusesc sa faca de ras jandarmeria sau politia sau cine-Dumnezeu-sta-sa-ii-pazeasca-la-miting si sparg gardurile de protectie, napustind vijelios – aia care pot cat de cat sa mearga – spre Prefecturi, spre Cotroceni, spre oriunde. Marii nostri revolutionari, angry mob-ul tarii: niste batranei si batranele care abia-si vor mai duce restul zilelor. Slabi, distrusi de reumatism si osteoporoza, infometati si cu hipertensiune – acestia sunt oamenii care reusesc sa sparga zidurile de protectie si sa… sa ce?
Ma intreb daca bietii batranei au vreun scop anume. Bine, bine, sunt puternici si rapizi, asta am vazut deja, dar ce vor sa faca, odata ajunsi in prefectura? Sa-l linseze pe prefect? Sa rastoarne guvernul? Sa initieze discutii? Evident, bietii pensionari infierat nu au niciun plan. Nu stiu de ce distrug zidurile, de ce se bat cu jandarmii, de ce invadeaza prefectura. Pentru ca, pana la urma, traim intr-o Romanie in care organizarea lipseste cu desavarsire de la cele mai inalte fotolii pana la scaunele cu rotile. O Romanie de ras, o Romanie de rusine.
Mi-ar placea totusi – pe cuvantul meu – ca pensionarii din tara asta sa se organizeze si sa rastoarne guvernul. S-o puna de-o revolutie. Sa invinga fortele de ordine, jandarmii de doua ori mai tineri si de doua ori mai muschiulosi, sa ii dea lui Boc cu ouale lui Nastase in ca cap, sa-l altoiasca be Basescu cu bastonul de nuc, sa-si piarda protezele in bucile doamnei Udrea. Si pe cuvantul meu daca nu au dovedit batraneii ca este cat se poate de posibil totul.
Si acum, daca tot sunt setat pe “What if”, ma intreb ce s-ar putea intampla daca, Doamne fereste, ar porni un razboi, am fi invadati de unguri, s-ar hotari betonistii si strungarii sa o puna de o revolutie – asta in cazul in care o mana de pensionari reusesc sa provoace atata haos. Adica, ba, chiar nimic nu merge-n tara asta?