Nu stiu pe la voi prin oras cum este, dar in Severin populatia pare sa se inmulteasca brusc cu ocazia sarbatorilor de iarna. Asta ar fi cel mai bun moment pentru recensamant – cred ca i-am depasi lejer pe chinezi la cat de aglomerat este totul.
Dumnezeule, unde stati, fratilor, tot restul anului si de unde iesiti fix acum de sarbatori, cu sacose peste sacose de carnati si zahar si portocale si vin si cate si mai cate?
Recunosc, dupa ce am trecut (cu greu) peste explozia de nervi cauzata de agitatia si aglomeratia asta spontana, o aglomerate ghiolbana, chitroasa, cu damf de balci din Bubuiesti… dupa ce am trecut peste sacose luate-n gambe si drumuri blocate de neamul oprit sa se pupe membru cu membru fix in mijlocul strazii, m-am amuzat cumplit.
Pentru ca, de bine – de rau, sunt si eu omul din multime, cu sacosa plina de cozonaci si sucuri, cautandu-mi drumul intr-un labirint comico-tragic al finalului de an. Iata ce am observat in Romania de sfarsit de decembrie 2013:
– Marea parte a infuziei de populatie este cauzata de cei veniti “la oras”. Oameni obisnuiti cu un stil de viata mai relax decat in marea metropola severineana, care merg pe strada fluierand cine stie ce slagar la mare cautare in sat. Am trecut chiar azi pe langa multiple astfel de specimene. Castig ei, ca pareau clar mai putin stresati decat mine.
– Un procent mare al barbatilor veniti “la oras” este deja abtiguit cu productia 2013 de vin si de tuica (un an tare bun, sa stiti!). Ii remarci dupa mersul usor impleticit si faptul ca se mai opresc din cand in cand si canta. Pur si simplu, ca le-a venit una de dor si de jale. Suna a scena din filmele lui Kusturica, dar pentru cineva care locuieste la 2 pasi de “sufletul orasului” (adica cea mai importanta piata a urbei) asta-i realitatea pura.
– Doamnele venite la oras au doua mari probleme: in primul rand, “muica, cat s-a facut [introdu aici orice produs]”. Si in al doilea rand “Hai, Vasile, ‘tu-ti branza ma-tii, ca intarzii la coafor”. Fiecare doamna trebuie sa mearga la coafor pe 30-31 Decembri. Fiecare.
– Tot romanul are treaba la banca si o factura de platit. Eu, persoanl, imi platesc factura la telefonul mobil undeva intre 26-28 ale lunii. Cand am fost vineri la sediul Orange, am crezut ca se dau iPaduri gratis. In viata mea n-am vazut asa aglomeratie acolo. Si nu doar acolo. Bancile sunt la fel de pline, jumatate oameni care platesc Dumezeu stie ce, si jumatate sa incaseze euroii trimisi prin Western Union de rudele plecate afara.
Ati vazut vreodata om venit “la oras” care incaseaza 500 de euro dintr-o data? Cred ca nici pe fata lui Donald Trump nu s-a putut citi vreodata mai clar sentimentul ala de “lumea-i a mea”. Mai degraba trist daca privesti imaginea per ansamblu… dar ce betie tragi cu 500 de euro!
– In final, tot romanul se adapteaza de sarbatori. Tiganii care vand in mod normal burlane si tigai si linguri, in ajunul Craciunului vand tulumbe de carnati, pentru ca imediat dupa Craciun sa vanda sorcove. Jur ca pierd legatura logica, dar asta fac!
– Baietii care vand tigari in mod normal se reprofileaza pe “petarde, artificii, praf de pusca, bombe” (pentru ca, pana la urma, au si simtul umorului).
– Tantile cu sosete “sase la 10 lei” si “plase, sacose, Vinobran (or whatever the fuck that is)” vand parfumuri Chanel si Paco Rabanne… in timp ce copii lor sau ai prietenilor lor se imbraca in Mos Craciun si Capre si alte creaturi si bat intr-o toba toata ziua facand urari pe care doar ei le pot intelege.
– Cersetorii din fata pietei se imbogatesc substantial, in urma ritualului de “fa o fapta buna pe an” al celor veniti la oras. Azi am vazut un domn fara trei dinti care s-a oprit in fata cersetorului de la intrarea in piata, a scos portofelul de parca a scos sacul cu bani, a tras din el una de-un leu, a strigat sa-l auda toate rudele “ia, ba, aici, sa ai si tu un an mai bun,” a prezentat bancnota in jur sa fie clar ca-i reala si i-a pus-o in brate amaratului. La cum a decurs faza, ma asteptam sa i-o lipeasca-n frunte, pentru “mama soacra”.
– Ca tot veni vorba. Acum vreo trei seri, cand ma intorceam acasa, un nenea usor ebrietizat (mmmm…) oprise o gasca d-asta de era cu capra sau cu ursul sau cum se numeste adunarea aia galagioasa si-i pusese sa-i cante manele. N-am vazut cu cati bani cotiza la ei, dar clar au fost suficienti sa-i faca pe mos craciuni si capre sa cante una de-a lu’ Salam sau Guta.
Cu toate cozile interminabile din magazine, cu toata galagia asta inspaimantatoare, cu zarva si agitatia, si multimile parca aruncate in lume din cine stie ce vagauni, cu cozonacii si aburii de alcool si toata carnea si grasimea si oboseala si stresul si frigul, doar situatiile astea tragi-comice ma fac pe mine sa am puterea sa merg mai departe cu zambetul pe buza si sa nu urasc, din toti rarunchii, Craciunul.
Pentru ca, de Craciun trebuie sa mananci si sa bei si sa te arunci in multime orbeste, sa faci tampenii si sa fii un dobitoc, iar atunci cand “trebuie” sa faci ceva, umorul apare involuntar. Asa ca prefer sa fac haz de necaz de Romania la sfarsitul lui decembrie si sa astept cu nerabdare luna ianuarie – opusul perfect al lunii anterioare cand toata populatia pare sa fi murit indopata cu carnati si caltabosi si toba si bere la pet.
Hai, la multi ani, romani!