Momentele acelea in care ai motive sa te simti important (chiar daca nu esti), sunt tare placute. Astazi am retrait (ca sa nu fiu modest) un astfel de moment si mi-am dat seama ce cul este.
Povestea foarte scurta: primesc un telefon, scria acolo “Private number”, raspund olteneste, in forta: “ALO?” Dupa un scurt timp, aud o voce prietenoasa intreband: “Keilin Liusien”? Rotitele incep sa functioneze, imi dau seama cam despre ce e vorba, si o dau cu yes-ul tamp, la fel de oltenesc. Urmeaza discutia, iar la finalul ei m-am simtit bine. Important. Cu ego-ul gadilat, cu burta scaldata in raze de soare, cu boabele de strugur fiindu-mi servite direct in gura. Whatever.
Ideea era ca ma sunase un nenea de la o companie de publicitate la care tocmai mi-am inscris un site, sa imi spuna ca am fost acceptat si in 24 de ore o sa inceapa sa apara reclamele lor acolo. Nu e ceva complet iesit din comun, dar eu chiar m-am simtit important in secundele alea. Pentru ca m-a sunat nenea John Smith taman din Anglia, sa-mi spuna ca amaratul de eu e OK. Ca sa-l contactez oricand (mi-a lasat un nr de telefon intr-un mail, ca sunase cu Private number…). Ca sunt regele. Ca sunt cel mai tare. Keilin Liusien! Keilin Liusien! (sunt convins ca Ciabai pur si simplu nu i-a iesit :D)