Momentele acelea in care ai motive sa te simti important (chiar daca nu esti), sunt tare placute. Astazi am retrait (ca sa nu fiu modest) un astfel de moment si mi-am dat seama ce cul este.
Povestea foarte scurta: primesc un telefon, scria acolo “Private number”, raspund olteneste, in forta: “ALO?” Dupa un scurt timp, aud o voce prietenoasa intreband: “Keilin Liusien”? Rotitele incep sa functioneze, imi dau seama cam despre ce e vorba, si o dau cu yes-ul tamp, la fel de oltenesc. Urmeaza discutia, iar la finalul ei m-am simtit bine. Important. Cu ego-ul gadilat, cu burta scaldata in raze de soare, cu boabele de strugur fiindu-mi servite direct in gura. Whatever.
Ideea era ca ma sunase un nenea de la o companie de publicitate la care tocmai mi-am inscris un site, sa imi spuna ca am fost acceptat si in 24 de ore o sa inceapa sa apara reclamele lor acolo. Nu e ceva complet iesit din comun, dar eu chiar m-am simtit important in secundele alea. Pentru ca m-a sunat nenea John Smith taman din Anglia, sa-mi spuna ca amaratul de eu e OK. Ca sa-l contactez oricand (mi-a lasat un nr de telefon intr-un mail, ca sunase cu Private number…). Ca sunt regele. Ca sunt cel mai tare. Keilin Liusien! Keilin Liusien! (sunt convins ca Ciabai pur si simplu nu i-a iesit :D)
Si totul este cu atat mai imbucurator incat site-ul meu care a fost acceptat nu este vreuna dintre puterile mondiale (inca). Probabil ca am mai putini vizitatori pe luna decat blogul lui Mircea Badea sau un site la indigo cu sute de statusuri de messenger. Cu siguranta compania respectiva are clienti care le baga in buzunar bani, nu maruntis cum probabil vor primi de la mine, de la un banner aruncat in curul paginii, acolo unde nu se uita nimeni. Dar sunt niste oameni care stiu cum sa faca treaba. Care stiu ce sa spuna. Stiu sa te faca sa te simti bine. Drept urmare, sunt hotarat sa le urc bannerul din curul paginii fix in varf. Asa, ca mi-au tickle my pickle.
Ce-ar fi facut un roman? Mi-ar fi tras o injuratura de doua minute (in gand) ca de ce pun bannerul acolo, mi-ar fi dat ignore si ar fi ras o bere fericit ca a mai trecut o zi de munca. Poate in insulita lor e ceva normal ce a facut nenea John Smith. Rezultatul e ca in Romania a facut un om fericit. Yahoo!