Cand traiesti intr-un mic orasel de provincie, printre multe alte lucruri care lipsesc cu desavarsire sunt greu de gasit, cele mai mari probleme le ridica tehnologia. Internetul, in cazu’ lu’ suPsemnatu’.
Dupa ce ani si ani de zile am melciocait cu un internet infect de la S-Man (fost Expert, fosti dinozauri) care avea limita de upload/download la 10kbps, am trecut pe Clicknet din motiv ca, la ora respectiva, erau singura alternativa. Un abonament relativ decent, clar mult superior S-man-ului (undeva la 600k download, 60k upload), dar totusi departe de promisiunile vitezelor de “pana la” 6 MBps (care, mai recent, am aflat via Dragos ca n-ar fi bytes ci biti – sau invers, sau pe-aproape). Si departe de ce are nevoie casa in care locuiesc eu acum (sau, mai exact, locuitorii din casa).
Avem acum, dupa venirea Alinei, trei calculatoare si, deci, un singur internet care da jos cu 600k. De la Clicknet. Am sunat la domnii si domnisoarele sa cer inca doua abonamente, am fost informat ca nu se poate. Ca optiuni: imi iau un router sau imi mai trag atatea linii suplimentare de telefon cate abonamente de internet vreau. Cea din urma alternativa cam pica din motive de cost suplimentar exagerat, prima pica din motiv de viteza jegoasa datorata impartirii.
Ce ne facem, asadar?