Azi dimineata m-am trezit de la 6:30 sa vand cafea, lasand restul familiei sa se bucure de o binemeritata pauza. Plictiseala mare, duminica fiind, asa ca stateam si priveam pe geam orasul adormit. Nu se intampla nimic…
Pana la un moment dat cand, de nicaieri, apare o dubita a jandarmeriei, parcheaza in fata celor care vand flori (abia ajunsi si ei la munca), si coboara vreo 7-8 uriasi din masina. Un ranjet urias si galben aparuse pe fata mea – fiind curios nevoie mare sa vad pe cine babardesc jandarmii. A devenit si mai mare ranjetul cand, dupa vreo 5 minute ascunsi in spatele dubitei, au aparut fiecare cu cate un buchet de flori in mana…
Fiindca nu trebuie, totusi, sa lasam