Viitoru’ tarii noastre e in maini sigure!

Pierdeam timpul pe Facebook astazi, mai un FarmVille, mai un FishVille… cand primesc o “cerere de prietenie” (mi se pare ca suna comunist si complet idiotic). Dau accept la fata ca era prezentabila si, mai apoi, incep sa ii verific lista de prieteni sa vad daca intr-adevar ma stie sau am fost ales doar pe interes (cum vi se intampla si voua, patesc si eu – ma alege lumea pentru ca am ferma mare in FarmVille).

Si verificand eu lista domnisoarei, gasesc o anume Adreea, viitor avocat de succes, viitor al tarii, Romania e pe maini bune, amin. Mai jos, una dintre urmatoarele fete e respectiva:

Read more

Mesaj important pentru nenii si tantile de la meteo

Nu ma pasioneaza foarte tare privitul la televizor, dar se mai intampla – ca oricarui om – sa observ o chestie, doua, care se petrec pe la televiziunile noastre. Si, de la o vreme incoace, se pare ca eu ajung in fata televizorului fix cand se da meteo.

Cand eram mic si o vedeam pe tanti de la TVR prezentand prognoza imi amintesc ca eram foarte trist: orasul meu, Drobeta-Turnu-Severin, nu aparea pe harta. Mereu trebuia sa calculam media dintre Timisoara si Craiova pentru a afla cate grade vor fi afara. Mai apoi am devenit frustrat si suparat observand ca incepe sa apara o Resita, un Targu Jiu… da’ nu un Severin. Astazi am aflat de ce.

Read more

Puiut, Pufutz, Pufi, Pufulesc

Nu, nu incerc sa vorbesc urat sau sa folosesc coduri pe care prietenul meu Adelweiser, conducatorul miscarii de guerrilla din Cocksville, Alabama, sa le foloseasca cu bucurie la drum de seara. Chiar vorbesc despre pufuleti, minunile alea care costa 50 de bani, chestiile alea crocante, delicioase, addictive.

Pe mine, de exemplu, ma apuca boala din cand in cand. Viciu’. Mancatu’ de pufuleti e precum pofta de a manca icre Negro (ca sa ramanem in domeniul culinar), precum dorinta de a ma apuca de piratat din nou muzica, sa vad “ce mai e nou”, precum dorinta de a privi din nou un film la care stiu eu ca am ras, doar pentru a vedea ca de fapt era o mare porcarie. Revenind, ziceam ca mancatul de pufuleti este o manie. Care vine si trece pana la urma. Iar acum abia a venit.

De fapt, imi ia mai mult sa scriu acest post decat mi-ar lua in mod normal pentru ca in timp ce scriu rad o punga de pufuleti cu “ingrediente naturale si fara E-uri”. De fapt, tocmai am terminat-o, ca o incepusem o data cu postul. Ma rog…

Read more

Bai, fastfudurilor, bai!

Ca orice tip in his mid 20s, cu prietena stabila si cu pasiune pentru calculator & bere, sunt un un amic cu junkfoodu’, implicit cu fastfudurile. Le cunosc indeaproape pe toate pe o raza de 2-3 kilometri si, chiar daca ar trebui ca macar sa am bunul simt sa caut alte lucruri cu care sa ma laud, pot sa spun ca sunt tare suparat pe ele.

Chiosculetele de tip fast food (pentru ca doar despre asta se poate vorbi in Severin unde pana si MC Donald’s-ul a “deschis” un fel de rulota care n-a rezistat decat o luna, doo) au in mare aceeasi oferta: hamburger, cheeseburger, shaorma si niste dubiosenii de sandvisuri pentru cei afectati de criza. Toate aceste chiosculete, in urmatorul an, vor da faliment. Pun pariu, daca vreti, bai, fastfudurilor, bai.

Read more

Deci gata. Deci sa scrim. Deci.

Deci pe bune, deci nu sunt beat, deci nu sunt somnambul, deci n-am nimic, pur si simplu.

Deci blogu’ lu’ calin, practic, a devenit un mare caca din cauza clasicului motiv: lipsa de timp. M-am frustrat (daca asa ceva este posibil), m-am cracanat, m-am sucit si invartit, m-am suparat si inverzit la fata, tot nu m-am induplecat sa scriu cu diacritice, si in cele din urma m-am hotarat: e cazul sa ii dam de-un revival. Spell power 13, cast resurrection si away we go.

Ideea cu blogu’ lu’ Calin (adica blogul meu) a fost una destul de simpla: sa devin o oarescare prezenta online, sa scriu ce vreau, cand vreau, cum vreau, fara sa ma gandesc la nimic altceva.

Read more

Absurd. Made in Romania

Sunt abonat Vodafone de sapte ani si ceva, de cand se numeau Connex (whatever the right spelling is) si aveau abonamentul ala genial cu prima secunda gratis, de suna lumea de 15 ori sa spuna “vin acasa, fa cartofi prajiti”. Acum patru ani a aparut si un al doilea abonament, acum doi ani a aparut si un al treilea. Abonamentele insele, fara extra-optiuni si extra-costuri sunt minim 15 euroi (valoarea totala este, de fapt, mai mare, fiindca abonamentul meu e 7 euro :P). Whatever. Ideea pe care ma bazez eu este “de sapte ani”.

Abonamentele Vodafone sunt pe numele lui tati si trebuie schimbate. De vreo doua saptamani ma chinui sa rezolv chestia asta si, pe scurt, raspunsul ar fi: nu se poate, du-te dracu’ cu abonamentele tale cu tot, nu avem nevoie de tine, mizerie! Mai mult sau mai putin semnul exclamarii. De ce?

Read more